s-ar putea crede că titlul acestei antologii se referă la Valentine’s Day (sau, altfel zis: ziua Sfântului Valentin, preotul roman martirizat, executat pentru credinţa şi mesajele sale de pace şi dragoste, în data de 14 februarie 269 d. Hr.), dar, nici istoria şi nici “sărbătoarea iubirii”, devenită deja un eveniment internaţional de amploare, din nefericire de multe ori exagerat de comercial şi kitschos, ar spune unii, pe bune dreptate, nu sunt reperele sau trimiterile proiectului nostru.

această carte nu este nici pro, nici contra Valentine’s Day, nu încurajează şi nici nu descurajează desemnarea lunii februarie ca reprezentantă a iubirii, nu se bate cu binecunoscutul sau, din păcate, uitatul Dragobete şi în niciun caz nu doreşte să stârnească dispute pe această temă, întrucât originea titlului vine din cu totul altă poveste.

s-a întâmplat în 2009, am aflat despre întâmplare chiar de la persoana care lucra cu un copil autist. într-o zi, aceasta l-a întrebat dacă ştie ce este iubirea. iar băiatul a răspuns timid: iubirea este pe 14 februarie.

foto (august 2009, Bistriţa): Andrei Ruse, Gelu Vlaşin, Sorin DespoT, SGB

astă-vară (august 2009) eram la Bistriţa, cu Gelu (Vlaşin), SGB şi Sorin (DespoT). într-una din acele seri (toate memorabile, mai mult decât brainstorming) s-a vorbit şi despre o antologie de poeme de dragoste. dar n-au fost lucruri concrete care să fie notate nici în memorie, nici pe hârtie. un plan de viitor poate (la fel cum era şi o editură pe vreme aceea şi altele)…

la foarte scurt timp, reîntors în Bucureşti, îl aud pe Răzvan (eram la o bere, prin centru) vorbind despre iubirea e pe 14 februarie (bine, asta ”noroc” cu Iulia, era şi ea cu noi, o fată care lucrează cu copii cu dezabilităţi). afirmaţia aceasta era răspunsul unui autist la întrebarea ce e iubirea şi mi s-a părut, cum am spus şi pe blogul meu, fascinant şi înfricoşător în aceeaşi măsură.

ce poate un copil percepe (doar raţional şi distant) din sentimentele noastre, dacă nu le-a trăit şi nici n-o va face prea curând (asta dacă se va întâmpla vreodată)? că prin februarie toată lumea o ia razna, cumpără cadouri (în general roz, kitschioase, nu?), face declaraţii, cântecele, inimioare şi-aşa mai departe, toate sub conceptul (sau convenţia aceasta) de iubire – cuvânt pe care recunosc că nu-l folosesc prea des din cauza conotaţiilor lui mult prea comerciale. nu cred că există ceva care să fi fost mai târât şi mai folosit în scopuri financiare, de multe ori patetice, ca dragoste sau iubire.

nu sărbătoresc nici Valentine’s Day şi nici Dragobetele (iar discuţiile naţionaliste care împart sărbătorile-astea şi le dau valori diferite mă lasă rece – Crăciunul ce e? o fi vreo săbătoare inventată de români şi nu ştiu eu. când vorbiţi de Moş Crăciun, de exemplu, vorbiţi în mare de un concept creat de Coca Cola după Moş Niculae, dar intrăm în alte detalii…). nu vreau să promovez niciunul dintre aceste două ”evenimente”, însă am găsit pretextul sub care va apărea acea carte de care vorbeam la începutul articolului. şi mai ales o modalitate prin care pot (sper să pot) apropia tinerii de poezie (sau invers, mai degrabă).

aşa s-a născut, pe scurt, antologia iubirea e pe 14 februarie. toate au fost puse cap la cap în luna decembrie 2009 (când zic asta mă refer la întreg proiectul: la editură, la concept, la preţ chiar, la autori şi-aşa mai departe), ca în ianuarie 2010 să putem vorbi de un produs palpabil.

l-am sunat pe Nicolae Ţone, directorul editurii Vinea, şi i-am propus să scoatem această carte împreună, motivele ar fi nenumărate (majoritatea autorilor cu care am vorbit pentru antologie, dar chiar şi eu, am debutat la această editură. nu în ultimul rând, între mine şi Nicu există o prietenie strânsă şi de viitor, nu uit niciodată de unde am plecat).

după asta, am vorbit cu scriitorii, în special cu ce-i pe care-i cunosc, şi le-am propus să participe fiecare cu un text pentru antologie. au fost foarte încântaţi (ba chiar m-au surprins), deja s-au strâns peste 40 de texte (iniţial prevedeam aproximativ 50 de poeme, dar cred că vom depăşi numărul), numai unul şi unul.

am dat vestea pe blogul meu, apoi, datorită multor discuţii legate de copertă, am supus mai multe variante la un vot public. întotdeauna vor fi nemulţumiţi – oamenii care fac lucruri în general, nu doar comentează, se lovesc de bariere d-astea – , însă nu mi-am propus să le fac plăcere tuturor.

rămân la scopul meu principal: poezie şi tineri.